De cele mai multe ori, pentru parintii este foarte dificil sa isi gaseasca resursele si timpul necesar pentru a le citi copiilor basme in care nu mai cred nici ei… Cand vorbesc despre “resurse” ma refer la disponibilitatea emotionala, deschiderea, rabdarea, dorinta de impartasire, de a explica, de a ajuta copilul sa creada si sa simta basmul, sa ii transmita mesajul mai putin concret, realist si simplist.

   Acest ritual nu este o pierdere de vreme, el are mai multe semnificatii si beneficii atat pentru parinte cat si pentru copil. El nu presupune doar o lecturare fortata pentru a face copilul sa stea linistit si sa adoarma. Este poate cel mai important moment de impartasire emotionala in care copilul se simte important, securizat, dorit, iubit, in atentia parintelui. In astfel de momente copilul se lasa purtat pe aripile imaginatiei si magiei impreuna cu parintele, gaseste intrebari si raspunsuri la problematici din viata reala care doar asa isi gasesc contextul sa fie spuse.

   Basmul in sine nu este doar o insiruire de evenimente fantasmatice fara aplicabilitate in viata reala, ci dimpotriva. In lumea copilului basmul are mai mult sens decat lumea reala. Pare curios, nu? Si totusi, toate basmele si povestile traduc conflicte psihice si emotionale pe care atat copilul cat si adultii le traiesc in realitate: vanitate, invidie, lacomie, etc.

   Pentru copil lumea reala pare complicata si incalcita, el neavand capacitatea sa inteleaga (chiar daca pare ca intelege) dinamica maturilor. Ceea ce copilul intelege la nivel intuitiv mai mult decat logic este lupta dintre bine si rau si ceea ce ii face fericiti pe parinti. Tocmai de aceea vedem copii care adopta comportamente tipice maturilor si mai putin copilariile specifice varstei- nu pentru ca ar intelege cognitiv si ar alege, ci pentru a-si multumi parintii.

   Basmele sunt calea catre interiorul neexplorat al copilului, catre Sine, acolo unde el are nevoie cu adevarat sa se cunoasca si sa-si inteleaga emotiile, sa stie ce sa faca cu ele. Rolul psihologic al basmului este acela de a rezolva conflictele dintre fortele pozitive si negative din Sine. Basmele rezolva astfel de lupte oferindu-le copiilor o scena pe care ei sa-si poata juca si rezolva conflictele interioare. Cand copilul asculta un basm, el regaseste (in mod inconstient) in personajele din poveste parti din el insusi.

   Astfel, basmele scot la suprafata emotii, ganduri, credinte puternice intr-o maniera placuta, distractiva si fascinanta. Evenimentele din basme nu sunt reale, insa conflictele pe care acestea le acceseaza in trairea copilului sunt reale si mai mult decat atat, fac parte din viata lui de zi cu zi.

   Basmele ofera atat o noua perspectiva cat si o strategie de rezolvare a temerilor si confuziilor interioare. Prin intermediul povestilor copilul invata ca nu este nevoie sa treaca prin viata ca o victima pasiva, ci ca poate lua atitudine, se poate exprima, poate cere si poate regla relatii disfunctionale din viata lui. El afla ca se poate confrunta cu fortele interne care ii ameninta sentimentul a ceea ce este si locul lui in lume.

   Orice basm, ca si cresterea umana are patru etape:

1. Traversarea – presupune identificarea dilemei si cautarea unei solutii intr-un peisaj nefamiliar. Fiecare traversare contine ca mesaj psihologic idea ca pentru a creste, pentru a ne dezvolta trebuie sa exploram, sa experimentam, sa riscam;

2. Intalnirea – in toate basmele exista personajul rau (de cele mai multe ori vrajitoarea) care trebuie confruntat. Confruntarea cu personajul rau presupune indeplinirea de sarcini ce par imposibile si este trait ca un chin, o suferinta. Intalnirea cu personajul malefic din poveste obliga copilul sa se confrunte cu tendintele hedonice din el insusi, punandu-le pe seama trasaturilor concrete ale vrajitoarei. Confruntarea cu vrajitoarea devine astfel un act de autorecunoastere, o modalitate prin care copiii sunt pusi sa admita parti din ei care altfel ar fi negate si ignorate.

3. Victoria – daca cel mic vrea sa infranga impulsurile inopportune si nesanatoase, vrajitoarea trebuie sa moara. Doar prin moartea ei are siguranta ca partile “rele” ale Sinelui sunt infrante si ca cele bune inving. Moartea vrajitoarei anunta victoria virtutii asupra viciului.

4. Sarbatorirea – ea da certitudinea victoriei binelui, sentimentul de siguranta si incredere. De fiecare data cand vrajitoarea moare, increderea celui mic in capacitatea sa de a-si invinge indoielile este refacuta ca prin farmec si el devine capabil sa isi exploreze potentialul latent.

   Basmele nu sunt bune doar pentru copii ci si pentru maturi in egala masura. De fiecare data cand recitim sau ascultam un basm putem intelege ceva nou. Despre noi si despre lume. Ele au marele avantaj de a asigura accesul catre lumea noastra interioara la orice varsta. Sa schimbi perspectiva este cea mai buna cale de a depasi un blocaj.

   Insotind copilul (fie el biologic sau interior) in calatoria catre necunoscut putem intelege durerile, temerile, confuziile, conflictele pe care avem nevoie sa le rezolvam. Calatoria poate fi inconfortabila, oscilanta, uneori confuza si tematoare, insa merita sa mergem inainte pentru a ajunge in final la intalnirea cu noi insine dintr-o pespectiva noua, imbunatatita.

Psiholog Elena Ranga