Furia… una dintre cele mai profunde emotii… o simti prima data in stomac, apoi furnicaturi in tot corpul, inima incepe sa bata din ce in ce mai tare si parca nici aerul nu mai este suficient; toti muschii corpului se incordeaza, sprancenele se aduna, maxilarul se strange, urechile se infunda, vocea se ridica si parca tot corpul sta sa explodeze!

   O simti cum fierbe in vene si parca preia controlul asupra fiintei tale… iti vine sa tipi, sa lupti, sa fugi, sa faci ceva, orice, doar sa o opresti, sa repari nedreptatea… Caci furia vine din sentimentul de nedreptate, tradare, privare, constrangere, ingradirea libertatii si a drepturilor. Libertatea de a fi, de a te exprima, de a actiona, de a simti…

   De multe ori simtim furia si nu stim ce sa facem cu ea. Poate stim cine si ce anume a trezit-o, a facut-o sa apara si sa se manifeste, sa fie prezenta si coplesitoare, dar normele, regulile ne impiedica sa ne exprimam, sa reglam situatia si sa aducem inapoi linistea. Si atunci ramanem cu furia care creste si se cere razbunata, reglata, eliberata.

   Ce facem cu ea? Cu nevoia de a scapa de sub controlul ei, de a ne elibera de ea? Uneori tipam, alteori lovim, pedepsim, prin privare sau exces, ne canalizam intreaga energie sa “reparam” nedreptatea.Pentru ca stim déjà, din toata experienta noastra de viata ca furia trezeste si contine o energie mult mai mare decat oricare alta emotie, chiar si decat fericirea.

  Descarcarea ei manifestata in razbunare si pedeapsa ne aduce eliberare si satisfactie, insa doar pe moment… Uneori ne razbunam pe ceilalti prin limbaj si actiuni menite sa ii raneasca, insa nu ne dam seama cat de mult ne razbunam pe noi insine…

   Suna ciudat, nu? Din pacate este real. In loc sa cautam adevaratul motiv al furiei, sa avem curajul sa il infruntam si sa rezolvam nedreptatea, ne consideram tradati, dezamagiti, umiliti, vinovati, responsabili, constransi, legati, tributari, iar actiunile de razbunare si descarcare le intoarcem in mod paradoxal impotriva noastra.

   Pedepsindu-I pe ceilalti, ne pedepsim pe noi. In primul rand canalizand uriasa energie a furiei pentru a pedepsi si a rani, insa cei care sufera cel mai tare in acest “joc” sunt chiar cei furiosi, pentru ca furia ramane, creste, aduce cu vina, il vlaguieste pe cel furios, ii strica relatiile familial, sociale si profesionale, il priveaza, sau mai bine spus se priveaza singur de libertate. Libertatea de a gandi, de a simti, de a se exprima, de a impartasi, de a se bucura, de a iubi, practice il priveaza de posibilitatea de a se incarca cu energie din relatii hranitoare.

   Ce efect are? Se transforma intr-un fel de dependenta… cu cat descarcam mai mult, cu atat ea creste si ajunge sa ne conduca viata. Ajungem sa ne inchidem in noi, sa devenim cognitivi si suspiciosi, iar teama de a nu fi iar dezamagiti, nedreptatiti, sa nu doara din nou se instaleaza si acapareaza, iar noi devenim sclavii emotiilor negative, blocati in presupuneri, in trecut, uitand sa vedem realitatea in care construim in fiecare clipa…

   Ce construim? Noi alegem. Putem sa ne ducem viata condusi de furie, alegand sa fim victimele ei, sau putem sa folosim ceea ce putini dintre noi stim ca exista: imensa ei putere pozitiva. Nu stiai, nu-I asa, ca furia prin forta ei imensa poate creea mult mai multa fericire decat oricare alta emotie? In mod paradoxal, pe cat pare de daunatoare, in esenta ei, furia este cea care da viata! Datorita furiei intreaga fiinta se activeaza, se dinamizeaza, prinde viata, sustine viata si procreeaza.

   Furia este cea care da forta luptei pentru supravietuire si mai mult decat atat, dorintei de procreere, de sustinere a vietii. Vezi deci, furia este cea care da viata mai mult decat o distruge. Asa ca, in loc sa o lasam sa ne macine, sa ne consume, sa ne copleseasca, putem sa o facem prietena nostra, sa ne ajutam de puterea ei, sa o lasam sa ne invete sa ne bucuram de viata, de evolutie si progres, sa ne castigam succesul cu forta ei inepuizabila si stralucitoare.

   Furia este prietenul nostru pretios in vremuri grele, cand ne intrebam “de ce mie mi se intampla toate astea?”, este cea care ne face sa mergem mai departe, cea care ne motiveaza si ne sustine sa ducem la capat scopuri mult dorite, este cea care construieste originalitatea, personalitatea, succesul.

   Furia exista in fiecare dintre noi, pe unii ii blocheaza, pe altii ii creeaza, ii motiveaza, ii duce la progres si evolutie. Cat de departe? Tu decizi! Cat poti, cat vrei si ai nevoie ca sa poti fi tu insuti, sa fii LIBER.

Psiholog Ranga Elena